Acad. Dinu C. Giurescu despre Basarabia-Bucovina.Info in revista Magazin Istoric: “O realizare în slujba istoriei şi civilizaţiei româneşti, spre folosul nostru al tuturor”. UPDATE: Aniversarea Unirii cu Larry Watts si Ilie Badescu. VIDEO

Prestigioasa revista Magazin Istoric, una dintre cele mai serioase (de fapt, chiar cea mai serioasa) si longevive publicatii din Romania, celebreaza aniversarea a 96 de ani de la Unirea Basarabiei cu tara printr-o prezentare extraordinar de gentila a proiectului Basarabia-Bucovina.Info – portal si album de fotografii – care cuprinde un articol introductiv al profesorului academician Dinu C. Giurescu si “Albumul Istoric” al acestui numar, 3 (564), din martie 2014 (foto mai sus, extras din interior). Multumim in mod deosebit nobilului istoric Dinu C. Giurescu si realizatorilor Magazin Istoric. Redam cateva randuri din cuvantul profesorului si va invitam sa cautati revista la chioscurile de presa din orasul Dvs, la Muzeul National de Istorie a Romaniei sau sa o cititi in varianta online, cu abonament, la un pret foarte avantajos, atat pentru cititorii din tara cat si pentru cei din strainatate.

Acad. Dinu C. Giurescu: “Trecutul revine în faţa fiecărei generaţii pe mai multe căi. Basarabia-Bucovina.Info, „proiectul interactiv“ realizat de Cristina Nichituş Roncea şi Victor Roncea, reprezintă unul din acestea. El cere însă cunoştinţe, pricepere, înţelegere pentru ceea ce va fi fost, simţ artistic şi dăruire. Autorii albumului şi portalului arată că au toate aceste calităţi. Merită să le mulţumim pentru ceea ce au realizat. Strădania lor este în slujba istoriei şi civilizaţiei româneşti, spre folosul nostru al tuturor.”

Mentiune: Autorii proiectului au fost premiati pentru crearea acestui portal de Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania si de Asociatia Jurnalistilor si Scriitorilor de Turism din Romania.

Prezentam integral mai jos articolul profesorului Dinu C. Giurescu din Magazin Istoric:

Un „proiect interactiv”: Basarabia-Bucovina.Info

Acad. Dinu C. Giurescu

Întemeiată ca stat de sine stătător la 1359 Moldova ajunge, în câteva decenii, la hotarele ei fireşti – Nistru spre răsărit, Dunăre şi Marea Neagră, la sud. „Marele singur stăpânitorul domn Io Roman, voievod al Ţării Moldovei de la munţi şi până la ţărmul mării“ – citim într-un hrisov din 30 martie 1392.

Expansiunea Imperiului Otoman la Dunăre, aduce şi o amputare în Sud-est a teritoriului Moldovei, odată în 1484 când Chilia şi Cetatea Albă sunt ocupate de armatele otomane şi a doua oară în 1538 când Tighina şi întreg Bugeacul sunt anexate la Imperiu.

Dar tradiţia se menţine statornică. În diploma imperială dată de ţarul Petru cel Mare domnului Moldovei Dimitrie Cantemir la Luţk la 13/24 aprilie 1711, sunt explicit arătate hotarele Moldovei, din Transilvania şi Ţara Românească până la Nistru (inclusiv Tighina şi Bugeacul).

Prima împărţire a Poloniei între Prusia, Austria şi Rusia (1772) a adus, pe cale de consecinţă, şi o amputare majoră a teritoriului Moldovei: partea de nord denumită ad-hoc Bucovina – 10.441 km² – este cedată de Poarta Otomană Austriei (Convenţia din 26 aprilie/7 mai 1775). A doua împărţire a Moldovei are loc prin pacea de la Bucureşti (28 mai 1812) când tot teritoriul dintre Prut şi Nistru până la Dunăre – numit atunci Basarabia – este anexat de Imperiul Rusiei (44.500 km²).

În acest fel, Moldova a fost împărţită în trei: Bucovina la Austria, Basarabia la Rusia, iar principatul Moldovei a rămas în partea dintre Carpaţi şi Prut.

*

După anexare, Basarabia a fost condusă – potrivit unui Aşezământ de funcţionare – de un guvernator civil şi de un Consiliu de 11 persoane (din care 6 boieri moldoveni). În 1828 autonomia Basarabiei este anulată, iar limba română este scoasă din actele publice. Are loc în paralel, colonizarea provinciei cu bulgari, evrei, ruşi, ucrainieni, găgăuzi – dar şi cu elveţieni, germani şi francezi! Ca urmare, ponderea românilor a scăzut de la 86% în 1817, la 48% în 1912.

În intervalul 1856-1878 sudul Basarabiei (judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad) a fost reunit cu Moldova, marile puteri semnatare ale Tratatului de pace de la Paris urmărind să îndepărteze Imperiul Rusiei de la gurile Dunării. După războiul din 1877-1878, aceste trei judeţe au fost reluate de Rusia.

În decembrie 1917, urmare a revoluţiei ruse, Sfatul Ţării de la Chişinău, a proclamat formarea Republicii Democratice Moldoveneşti, urmată de independenţa noului stat (24 ianuarie 1918) şi de hotărârea de unire cu România (27 martie 1918).

Această unire, votată de reprezentanţii legali ai ţării, a fost contestată de îndată de guvernul bolşevic. La 26/27 iunie 1940, după răsturnarea totală a raporturilor de forţe din Europa, Moscova cere printr-un ultimatum guvernului de la Bucureşti cedarea „de îndată“ a provinciei, plus nordul Bucovinei (inclusiv Cernăuţi şi ţinutul Herţa).

La 2 august 1940 este organizată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, parte constitutivă a URSS. R.S.S. Moldovenească cuprindea cea mai mare parte a Basarabiei (mai puţin Hotinul şi partea de sud, de la Delta Dunării şi Marea Neagră).

Eliberat temporar de armatele române (iulie 1941) teritoriul dintre Prut şi Nistru este reocupat de Armata Roşie (martie-august 1944), fapt consemnat prin Tratatul de Pace de la Paris (1947).

*

După încorporarea la Imperiul Austriei, Bucovina a fost anexată provinciei Galiţia (luată de la Polonia în 1772). Din 1862 provincia a căpătat un statut special, cu o Dietă proprie şi reprezentanţi în Parlamentul imperial de la Viena. A fost etapa unor notabile manifestări culturale cu legături la curentele apusene ale vremii.

Anexarea de către Austria este însoţită de colonizări a diferite grupuri etnice (germani, evrei, ruteni, polonezi, armeni, huţuli…). Ponderea românilor scade de la cca. 64% din totalul populaţiei la 34,4% în 1910!

Ultimatumul sovietic din 26/27 iunie 1940 privind Moldova dintre Prut şi Nistru (Basarabia) a fost însoţit şi de cererea imperativă adresată României de a ceda şi o parte din nordul Bucovinei (inclusiv oraşul Cernăuţi) şi a ţinutului moldovean Herţa – care nu au aparţinut vreodată Rusiei. Schimbarea teritorială a fost consemnată şi ratificată prin Tratatul de Pace din 10 februarie 1947, iar teritoriile sus-menţionate au fost reîncorporate R.S.S. Ucraina.

*

După 1947, legăturile dintre România – devenită Republica Populară Română, apoi Republica Socialistă România – cu R.S.S. Moldovenească şi cu nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa (încorporate la Ucraina) au fost cu totul şi cu totul sporadice, individuale, întâmplătoare.

Manualele şcolare nu au relatat defel evoluţia raporturilor româno-ruse privind Basarabia şi nici evenimentele din iunie 1940. Practic, aceste teritorii locuite sute de ani de români, n-au mai fost cunoscute nici de şcolari, nici de studenţi şi în general nici de opinia publică din România. Abia din 1990 au reînceput legăturile cu românii basarabeni şi bucovineni.

*

Iniţiativa autorilor prezentului portal şi viitor volum – Cristina Nichituş Roncea şi Victor Roncea – este cu totul binevenită şi necesară. Ei ne propun „să recuperăm“ istoria noastră prin imagine. Propunere care vine în concordanţă şi cu explozia mass-mediei dar şi – mai ales – cu nevoia de a ne recâştiga trecutul şi identitatea. Imaginea este receptată direct. Când este însoţită şi de un comentariu adecvat – aşa cum o fac autorii –, atunci înţelegerea sporeşte.

Demersul lor este intitulat sugestiv „Proiect interactiv de recuperare vizuală a spaţiului istoric românesc“. În fond, de readucere în mentalul opiniei publice – a unor componente ale istoriei şi civilizaţiei româneşti, aflate de multă vreme sub oblăduirea altor state.

Autorii au străbătut locurile şi le-au prezentat în multiple imagini. Au pornit de la Dunăre – de la Chilia – şi au urcat de la Limanul Nistrului înspre nord: Cetatea Albă, Tighina, Tiraspol, Soroca, Hotin – şirul de cetăţi ce apărau hotarul de răsărit al Moldovei. Autorii ne reamintesc şi de cimitirul eroilor români de la Tighina (1941), desfiinţat acum de autorităţile existente acolo. S-au oprit apoi la Cernăuţi, la Palatul unde s-a votat unirea cu România în noiembrie 1918; de asemenea, au stat în satul Boian (la est de Cernăuţi) care îşi păstrează până astăzi caracterul românesc. Autorii au fost şi la Ismail de unde ne trimit imaginile icoanelor aflate în Catedrala „Acoperământul Maicii Domnului“. Au documentat şi situaţia actuală a schiturilor rupestre, bisericilor şi mănăstirilor din Basarabia.

De reţinut că locurile vizitate sunt cuprinse în imaginile datorate Cristinei Nichituş Roncea, dar şi prin informaţiile scrise ce le însoţesc, documente, fotografii de epocă, fie cărţi poştale, fie altele.

Trecutul revine în faţa fiecărei generaţii pe mai multe căi. Basarabia-Bucovina.Info, „proiectul interactiv“ al lui Cristina Nichituş Roncea şi Victor Roncea, reprezintă unul din acestea. El cere însă cunoştinţe, pricepere, înţelegere pentru ceea ce va fi fost, simţ artistic şi dăruire. Autorii albumului şi portalului arată că au toate aceste calităţi. Merită să le mulţumim pentru ceea ce au realizat. Strădania lor este în slujba istoriei şi civilizaţiei româneşti, spre folosul nostru al tuturor.

Acad. Dinu C. Giurescu