Ţeţina – Cetatea disparută

Daţi mai departe

Nu ratati, in curand, la Basarabia-Bucovina.Info: Cum arata azi locul cetatii si o marturie inedita a unei batrane romance care sta chiar la poalele stancii pe care se inalta, odata, edificiul

CETATEA TETINA – CERNAUTI

La 6 ianuarie 1395 domnitorul Moldovei Stefan I, impreuna cu boierii lui, depun omagiul lor craiului Vladislav al Poloniei. In omagiul depus de catre „panii, boieri moldoveni”, acestia declara ca domnul Stefan si craiul Vladislav se vor tocmi pentru Tetina si Hmilov, care au ramas in partea Moldovei. In 1404 august 1, la Camenita, Alexandru cel Bun si boierii „paminteni moldoveni”, intre care se afla si pircalabul pan Hodco de la Tetina, fagaduiesc credinta craiului Vladislav al Poloniei. Prin tratatul extern din 1433 decembrie 13, Vladislav regele Poloniei intareste lui Stefan-Voievod, domnul Moldovei, „toate scrisorile predecesorilor lui”. Si mai da „dupa cum este scris in cele intii carti… in veac aceste orase, Tetina si Hmilovul, cu aceste tinuturi si sate ce le apartin lor, care orase sint asezate intre tara noastra a Rusiei si Moldova”. In continuare, regele Vladislav il declara pe domnul Stefan al Moldovei, „ca pe adevarat stapin si mosan al acestor cetati, Tetina si Hmilovul”, precizind ca hotarul dintre cele doua tari este despartit prin riul Colacin, aflat intre orasul polon Sniatin si Sipinti, ce apartine Moldovei. De pe riul Colacin, hotarul merge drept peste cimpia Bolohovului pina la Nistru, mai sus de satul Potoc, ce tine de Moldova, apoi pe „Nistru pina la mare, apartine catre tara Moldovei, iar peste tarmul Nistrului, este tara noastra a Rusiei.”1

Surprinde faptul ca cetatea Tetina este numita oras, fapt care presupune ca satul Rosa/Rosia-Stinca, aflat la poalele Tetinei, era oras in timpul respectiv.

Din actele interne ale cancelariei Moldovei, sint cunoscuti si unii pircalabi sau starosti ai Tinutului Tetina, ca Hodco de la Tetina (1401 ianuarie 28, 1403 ianuarie 7 si 1421), iar in deceniile urmatoare apar in sfatul domnesc, pan |teful al lui Jumatate si fratele sau Mindrea de la Tetina, pe timpul domniei fratilor Ilie si Stefan Voievozi. In unele documente din anii 1428, 1430, 1433, 1435, 1436, la fel ca si ceilalti boieri din sfatul domnesc, acestia nu sint mentionati si cu dregatoriile detinute. Intr-un document din 1435 octombrie 18, apare si denumirea de Tinutul Tetina de care apartineau satele Subraneti, Vascauti si Budinti.2

Pentru ultima oara, Tetina apare in doua documente cu acelasi continut, fiind emise de catre cancelaria lui Stefan cel Mare, in perioada cind punea in biserica Sf. Nicolae a Episcopiei de Radauti, pietrele de mormint ale inaintasilor sai. In documentele din 1479 august 30 si 1481 august 23, apare privilegiul domnitorului prin care acorda imunitate Episcopiei de Radauti, pentru satenii din Radauti si Cotmani. Documentele prevad ca starostii si vornicul de Tetina, impreuna cu globnicii si pereruptii acestora, sa nu-i judece, sa nu ia gloaba (amenda), sa nu-i mine pentru lucrul la cetate, la morile si curtile domnesti, pe locuitorii din satul Cotmani, care apartinea Episcopiei de Radauti, acestia ascultind numai de episcop.3

Dupa aceasta data, Tinutul Tetina a fost inlocuit cu denumirea de Tinutul Cernauti.

Data distrugerii si pustiirii cetatii Tetina (in cursul secolului XV) nu este cunoscuta, ruinele ei raminind pe loc sub forma unor ziduri surpate si a unor gramezi de piatra pentru constructii, care au devenit cariera si locul de aprovizionare cu piatra pentru locuitorii din zona, dar si pentru statul austriac, care a demolat acest monument istoric.

La 12 decembrie 1784, Cancelaria Administratiei Bucovinei trimite o scrisoare-izvod semnata de catre secretatul Adler, adresata lui Ilie Vlaicu din Horosauti, care era angajat pentru transportarea pietrei ce se afla scoasa la dealul Tetinului, de unde urma sa fie dusa la Cernauti, Transportul trebuia sa fie facut in timpul iernii si terminat pina la finele lunii februarie 1785, piatra urmind sa fie folosita pentru constructiile necesare armatei austriece (cazarmi, magazii, grajduri, manutanta etc.), precum si pentru alte constructii publice imparatesti. Din izvodul respectiv aflam ca satele Iurcauti, Boianciuc, Horosauti si Dobrinauti trebuiau sa transporte fiecare cite un stinjen de piatra sau cosuri de piatra4. Nu se cunoaste daca de la Tetina a fost scoasa numai aceasta cantitate de piatra pentru multele constructii ridicate de Austria la Cernauti.

Intre cele doua razboaie mondiale, din vechea cetate Tetina mai ramasesera zidurile de fundatii ale unui turn de aparare, ancorate pe un pinten de stinca, care si acestea au disparut dupa anul 1945, pe timpul ocupatiei sovietice, si dupa 1991, a celei ucrainene, cind a fost construit turnul releu de televiziune amplasat in acel loc. Astazi, in suburbia Rosa/Rosia a orasului Cernauti, locuitorii nu mai stiu ca ar fi existat o veche cetate la Tetina.

Pe aceasta cale, autoritatile austriece, iar apoi cele sovietice – ucrainene, au facut ca urmele materiale ale prezentei permanente a romanilor autohtoni pe aceste meleaguri sa fie distruse, astfel ca romanii din nordul Bucovinei sa nu-si mai poata cunoaste istoria inaintasilor lor.

Mircea Pahomi

Revista Romana – Revista a Romanilor de Pretutindeni – ASTRA Iasi

Bibliografie:

1. Mihai Costachescu, Documente moldovenesti inainte de Stefan cel Mare, II, Iasi, Ed. Viata Romaneasca, 1932, p. 609-611, 625-626, 668-663.

2. Documenta Romaniae Historica, I, Bucuresti, Ed. Academiei R.S.R., 1975, p. 20, 25, 106, 146, 158, 167, 198, 200, 203, 205, 207, 210, 217-221, 225.

3. Idem., vol. II, 1976, p. 335-336, 364-365.

4. Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. VIII, manuscris, Dosar 46/F.D., p.249, Arhivele Nationale Bucuresti.

Vizionati aici Albumele de Fotografii Basarabia-Bucovina.Info

Dati un “Like” Paginii de Facebook Basarabia-Bucovina.Info

Shortlink: