Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Apşa de Jos (1561), Transcarpatia, Maramureşul Istoric, şi istoricul distrugerii Mănăstirii Peri. FOTO / VIDEO

Daţi mai departeTweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

1 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Carte Postala Veche - Basarabia-Bucovina.Info

2 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

3 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

4 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

5 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

6 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

7 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

8 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

9 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

10 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

11 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

12 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

13 Biserica de Lemn din Apsa de Jos - 1561- Maramuresul Istoric - Transcarpatia -Basarabia-Bucovina.Info

14 Manastirea Sapanta-Peri Sf Arh Mihail - Foto Cristina Nichitus Roncea - Basarabia-Bucovina.Info

15 Biserica de lemn a Manastirii Sapanta-Peri Sf Arh Mihail - 78 metri - Foto Cristina Nichitus Roncea - Basarabia-Bucovina.Info

Apşa de Jos


de Sergiu Dan

Apşa de Jos a fost cea mai mare localitate românească din dreapta Tisei (acum are 7.600 locuitori), vecină cu Săpînţa. După 1947 din ea s-au desprins comunele Strâmtura, Peri şi Topcino, cu o populaţie de 2.420 locuitori.

Două coline în mijlocul satului Apşa de Jos, din Maramureşul din dreapta Tisei… Pe amândouă se înalţă două biserici de lemn care parcă străjuiesc localitatea. Una este de la 1561 şi are hramul Sf. Nicolae (foto), cealaltă – de la 1776, cu hramul Adormirea Maicii Domnului.
Se spune că aici înainte ar fi fost un aşezământ monahal. Ar fi posibil, dat fiind faptul că în zonă a existat o bogată viaţă spirituală. Un exemplu grăitor este Mănăstirea Peri, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, ctitoria dinastiei voievodale a Drăgoşeştilor. La 13 august 1391, acest aşezământ monahal, printr-o diplomă a Patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, a fost ridicat la rang de Stavropoghie Patriarhală. Timp de 312 ani, aici a fost sediul central al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului. Din păcate, Mănăstirea Peri a fost distrusă şi desfiinţată în 1703 (*), în timpul răscoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea.

Apşa de Jos este atestată documentar la 1387, iar documentele vremii vorbesc de participarea apşenilor la Răscoala condusă de Gheorghe Doja, un mic nobil secui din Transilvania care a condus răscoala ţărănească din 1514. Pe la 1708 ciuma a decimat populaţia, legenda spunând că în sat au mai rămas doar 12 persoane, restul fie au murit, fie au trecut Tisa fugind din calea molimei. În 1918 zona intră în componenţa Cehoslovaciei. În 1932 apşenii se revoltă împotriva asupririi noilor stăpâni. În 22 octombrie 1944 aici pătrunde armata sovietică, iar în 25 iulie 1946 Uniunea Soviectică, sub papucul căreia a rămas teritoriul, schimbă denumirea localităţii, aceasta rămânând Dibrova pînă în anul 2004. În august 1947 populaţia se împotriveşte colectivizării, autorităţile ucigîndu-l pe primar şi arestînd numeroase persoane (despre acest episod, soldat cu deportari in Gulagul sovietc, pe larg, in urmatorul articol Basarabia-Bucovina.Info,  ce va fi insotit de marturii in exclusivitate si numeroase fotografii si documente din arhivele KGB -n.n.). Colectivizarea tot s-a înfiinţat, au fost chiar două, una pentru bogaţi şi una pentru săraci.

În perioada Brejnev traiul a devenit mai descătuşat, iar bărbaţii plecau 6-8 luni pe an la muncă în Imperiul Sovietic , călătorind cu trenul dus-întors pînă în Siberia câte o lună de zile. Banii câştigaţi în lume au fost investiţi acasă, în construcţiile care mereu se înnoiesc: dacă vecinul are două etaje, eu îmi fac trei, dacă vecinul are gard de aluminiu, atunci eu îmi fac din aur şi aşa mai departe. Acum oamenii nu mai merg doar în Siberia, dar se mai duc la muncă şi la Moscova, Ucraina şi în ţările din Occident. În cârciumi, pe lîngă vestita vodcă, oamenii locului consumau până mai ieri multă şampanie. De când berea s-a ieftinit, a crescut şi consumul “sucului” de hamei.

La Şcoala de Artă copiii mai învaţă să cânte la un instrument, în general pian şi vioară. Dar asta doar de cîţiva ani, de când în sat a venit tânăra generaţie de profesori de muzică. Localitatea are două şcoli, una de gradul 1-3 (ciclul primar, gimnazial, liceal) şi una de gradul 1-2 în satul aparţinător Podişor.

Situate de-o parte şi de alta a afluentului drept al Tisei, Apşiţa, Apşa de Jos şi Apşa de Mijloc sunt localităţi româneşti, iar Apşa de Sus este comună populată de ucraineni. Locuitorii Apşei de Jos aveau cândva terenuri agricole şi dincolo de Tisa, precum şi cei din stânga râului de frontieră deţineau terenuri în dreapta. După 1946, după instalarea definitivă a regimului totalitar sovietic, graniţa a fost ghimpată cu sîrmă, familii întregi, zeci şi zeci, sute de familii de etnie română sau ucraineană rămânând de-a pururi despărţite de-o parte sau de alta a frontierei de stat, devenite mai permeabile abia după 1986.

Integral la: Dincolo de Tisa

Vedeti si: Omagiu femeii romance. Satul Apsa de Jos, Maramuresul Istoric. La Multi Ani tuturor romanilor din jurul Romaniei!

(*) Nota Basarabia-Bucovina Info:

Distrugerea Manastirii Peri

În anul 1391, nepoții lui Dragoș Vodă au dăruit Mănăstirii Săpânța-Peri terenuri și bunuri, fiind ridicată o biserică din piatră. Timp de 312 ani, în această biserică din piatră și-a avut sediul Episcopia Română a Maramureșului. Mănăstirea purta pe vremea voievozilor Drăgoșești hramul Sfântul Arhanghel Mihail, informeaza pe scurt Wikipedia.

Mai concret, “in satul Peri din Maramureş (în dreapta Tisei, azi în Ucraina, la vreo 15 km în aval de Sighet) exista încă din sec. al XIV-lea o mănăstire ortodoxă română, cu hramul păzitorului de spaţiu sacru Sfântul Arhanghel Mihail, mănăstire ctitorită de către însuşi Dragoş Voievod, descălecătorul de mai târziu al Ţării  Moldovei, împreună cu fratele său Drag. Acest fapt istoric ca atare nu a fost pus de către nimeni la îndoială şi nici nu ar fi putut fi pus, pentru că este amplu documentat în Diplomele Maramureşene ale lui Ioan Mihalyi de Apşa.

După ce urmaşii lui Dragoş Vodă au fost alungaţi de la domnia Moldovei de către Bogdan I, la anul 1359, doi nepoţi ai deja răposatului voievod Dragoş, Balc şi Drag, s-au întors în Maramureş şi au refăcut vechea ctitorie Drăgoşeştilor de la Peri, înzestrându-o cu trei sate şi alte proprietăţi”, dupa cum scrie si Parintele Profesor Mircea Păcurariu in Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed. BOR,  1980, p. 274.

Profesorul Nicolae Iuga aminteste intr-un studiu despre Inceputurile scrisului în limba română şi statutul Mănăstirii Peri din Maramureş, sec. al XIV-lea, din care am citat mai sus, ca marele savant Nicolae Iorga considera ca la Manastirea Peri au fost traduse și copiate în română pentru prima dată, intre anii 1434-1437, „Psaltirea”, „Evanghelia”, „Legenda Duminicii”, „Codicele Voroțean” și „Faptele Apostolilor”. Manastirea a fost atacata de ungurii lui Rakoczi al II-lea in 1703.  Conform altor surse istorice, edificiul monahal a fost distrus complet in anul 1761, de catre armata Imparatesei Maria Teresa aflata sub comanda generalului de origine austriaca Bukow (Adolf Nikolaus von Buccow), aflat in ofensiva armata impotriva ortodoxiei. In timpul operatiunilor sale in Transilvania, peste 150 de biserici si manastiri ortodoxe au fost distruse, cele ramase fiind fortate sa treaca la greco-catolicism. Spre dovada, Biserica Sf. Nicolae din Apsa de Jos, prezentata in acest documentar, are inscris pe pisania sa de azi un flagrant fals istoric, si anume ca este “Biserica Greco-Catolica din sec al XVI-lea, de la 1561“, cand, in fapt, uniatismul a patruns in spatiul istoric si etno-cultural romanesc prin forta tunurilor si santajul imparatesc austro-ungar de abia la sfarsitul sec al XVII-lea si inceputul sec XVIII-lea.

Cancelarul Bethlen Gabor, supranumit “Ţiganul”, unul dintre prigonitorii Cuviosului Sofronie de la Cioara, decreteaza la 1761: “Mănăstirile de lemn să fie arse pretutindeni, cele de piatră să se distrugă şi să se facă raport Excelenţei sale guvernatorului (Adolf Nikolaus von Buccow – n.n) atât despre restituirea bisericilor, cât şi despre demolarea mănăstirilor. Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale dată de mărita comisie să fie pedepsit negreşit cu moarte prin spânzurare sau prin pierderea capului, ca unii care dispreţuiesc poruncile regeşti şi tulbură pacea şi ordinea publică (3, II, p.240)“.

Despre asalturile generalului Bukow impotriva ortodocsilor scrie si invățătorul făgărășan Andrei Șovăiloviciu, în 1791: „…în anul 1761 venind un general Bukow cu mulțime de oaste și foarte cumplită, fiară sălbatică asupra neuniților s-au arătat, care au făcut milităria și au ars mânăstirile pe la toate satele de pe sub margini… Generalul Bukow fiind și în Făgăraș, multă răutate a făcut neuniților (ortodocșilor – n.n.), furci a făcut și le-a ridicat în mijlocul târgului, ca pe cei ce nu se vor pleca la uniație să-i spînzure și i-au prins și i-au îngrozit și i-au bătut fără de milă….” (Citat din Ștefan MeteșViața bisericească a Românilor din Țara Oltului (Sibiu, 1930), p. 42 via Wikipedia)

In prezent, informeaza Basarabia-Bucovina.Info, in memoria stravechiului asezamant monahal romanesc de la Peri, Parintele Grigore Lutai, parohul Bisericii Nasterii Maicii Domnului din Sapanta (Cimitirul Vesel), cu sprijinul familiei Adamescu, a ctitorit in oglinda, pe malul stang la Tisei, Manastirea Sapanta-Peri cu hramul Sfantului Arhanghel Mihail, unde s-a ridicat si cea mai inalta biserica de lemn din lume, de 78 de metri, depasind-o cu 21 de metri pe cea de la Manastirea Barsana (foto mai sus si video-documentar mai jos).

Foto: Basarabia-Bucovina.Info si Cristina Nichitus Roncea

Video: Basarabia-Bucovina.Info si Klauss Hitachi

Vizionati aici Albumele de Fotografii Basarabia-Bucovina.Info

Dati un “Like” Paginii de Facebook Basarabia-Bucovina.Info

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Shortlink:

2 Responses to Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Apşa de Jos (1561), Transcarpatia, Maramureşul Istoric, şi istoricul distrugerii Mănăstirii Peri. FOTO / VIDEO

  1. Pingback: Basarabia-Bucovina.Info prezinta Apşa de Jos, Biserica de lemn de la 1561 şi istoricul distrugerii Mănăstirii Peri. FOTO / VIDEO | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *