Pentru cutezanţa de a-i fi trimis o scrisoare lui Stalin, în septembrie 1939, arătându-i nedreptăţile pe care le suporta Biserica Creştină, pentru lucrarea sa umanitară şi duhovnicească din Transnistria, a fost considerat trădător de neam, criminal de război şi condamnat la moarte (în contumacie) de aşa–zisul „Tribunal al Poporului” din Bucureşti, la 21 februarie 1946, sub acuzaţia că ar fi patronat la Odessa „acţiunile de teroare din Basarabia şi Transnistria”, facandu-se vinovat de dezastrul tari.