Alexandru Lapedatu, omul care a insotit Tezaurul Romaniei la Moscova. FOTO / ISTORIE

Daţi mai departeTweet about this on TwitterShare on FacebookShare on Google+Email this to someoneShare on LinkedInPin on Pinterest

„S-a isprăvit. Bolşevicii sunt victorioşi pretutindeni. Paza militară s-a retras de pe străzi. Guvernul bolşevic stăpân. Ceea ce lumea tot mai spera să nu se întâmple s-a întâmplat. Soarta noastră e pecetluită“ – Fragment din Jurnalul lui Alexandru Lapedatu, datat 3 noiembrie 1917

Guvernul l-a însărcinat pe Alexandru Lapedatu (foto sus) să supravegheze drumul până la Moscova a aşa-numitului „tren al băncilor“ si depozitarea Tezaurului Romaniei

În 20 noiembrie 1994, pe zidul unei case din Săcele a apărut o placă comemorativă închinată lui Alexandru Lapedatu. Strada, şi ea, i-a împrumutat numele. Unii localnici au protestat. Câţi mai ştiu, astăzi, cine a fost el? Fost preşedinte al Senatului şi al Academiei, istoricul Alexandru Lapedatu şi-a legat numele, printre altele, de o chestiune esenţială în istoria ţării: depozitarea Tezaurului Romaniei la Moscova.

Profesor la Saguna

Alexandru Lapedatu s-a născut în 1876, în satul Cernatul Săcelelor, de lângă Braşov. Cele patru sate, care formează astăzi oraşul Săcele, se mândresc că au dat României opt academicieni. Tatăl lui Alexandru, profesorul Ioan Lapedatu, s-a căsătorit în Cernatu cu fata unui negustor înstărit. A predat, o vreme, la liceul „Şaguna“ din Braşov. După terminarea studiilor, Alexandru Lapedatu a ajuns cercetător la Biblioteca Academiei, apoi secretar al Comisiei Monumentelor Istorice. În iulie 1917, Guvernul l-a însărcinat să supravegheze transportarea la Moscova, cu aşa-numitul „tren al băncilor“, a obiectelor aflate în patrimonial Ministerului Cultelor.

Jurnalul de la Moscova

Lapedatu a stat în Rusia din august 1917 până în 5 ianuarie 1918, timp în care a ţinut un jurnal. Drumul spre Moscova a fost plin de peripeţii. Conform Jurnalului sau, in ziua plecării, însoţitorii au aflat că au un vagon mai puţin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. Vagoanele de clasa I fuseseră deja rezervate pentru rude, prieteni şi chiar metrese ale mai-marilor vremii. Ruşii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată şi inventariată în faţa lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniţă, soldaţii ruşi dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicaţi să urce de cazaci, care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredinţat.

Sala din Kremlin

„6 august 1917. La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică şi umedă, sală care a fost acceptată, negreşit, fără să fi fost văzută“. „9 august 1917. Ocupaţi cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99“. „23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe şi Interne, puţine ale noastre (ale Ministerului Cultelor – n.r.) şi ale Domeniilor“, scrie Lapedatu, în jurnal.

Cariera stralucita: ministru, senator, presedinte al Academiei Romane

Întors de la Moscova, Alexandru Lapedatu a fost desemnat expert al delegaţiei României la Conferinţa de Pace de la Paris. După Marea Unire, a predat istoria veche la Universitatea din Cluj. A fost întemeietor şi co-director al Institutului de Istorie din Cluj, director general al Arhivelor Statului, preşedinte al Senatului, ministru al Cultelor şi Artelor (foto jos in acaesta postura, alaturi de Mitropolitul Visarion Puiu), academician şi preşedinte al Academiei Române.

Activitate politica

Îşi începe activitatea politică în 1922, an în care este ales deputat al PNL. Face parte din guvernele liberale ale perioadei interbelice, mai întâi ca ministru al Cultelor şi Artelor (30 octombrie 1923-27 martie 1926), când poartă tratative cu reprezentantul Vaticanului pentru încheierea unui Concordat menit să reglementeze situaţia Bisericii Romano-Catolice din România (1924). În timpul acestui mandat este invitat să participe la şedinţa Consiliului de Coroană de la Sinaia (31 decembrie 1925), în care acceptă decizia principelui Carol de a renunţa la prerogativele de moştenitor regal. Ocupă în mai multe rânduri portofolii ministeriale. În timpul regimului autoritar al lui Carol II, după interzicerea partidelor prin decret-lege (1938), intră în Frontul Renaşterii Naţionale, fiind una dintre personalităţile de prim-plan ale formaţiunii.

Ucis de bolsevici in temnita de la Sighet

Activitatea didactică şi ştiinţifică este completată de activitatea sa culturală şi publicistică. Este membru a numeroase societăţi şi comisii culturale şi colaborează la numeroase reviste ştiinţifice şi literare. La 9 iunie 1948, odată cu reorganizarea Academiei în cadrul regimului comunist, i se retrage calitatea de membru, fiind repus în drepturi ca titular, post-mortem, în 1990. După instaurarea regimului comunist, în cadrul represiunii împotriva liderilor partidelor politice ale perioadei interbelice, este arestat în noaptea de 5/6 mai 1950 şi întemniţat la Sighet viaţa. În 30 august 1950, băgat în celulă imediat după o dezinsecţie, Alexandru Lapedatu moare sufocat de miros, fiind suferind de astm.

Operă stiintifica

Ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie – secţia Istorie – din cadrul Universităţii Bucureşti a avut prilejul de a se specializa în studiul istoriei medievale cu personalităţi ca I. Bogdan, D. Onciul, N. Iorga. Alături de Nicolae Iorga, Spiru Haret, Kalinderu etc. s-a iniţiat în cercetarea monumentelor istorice medievale. Alexandru Lapedatu a lăsat o bogată operă ştiinţifică: Documente istorice din arhivele Braşovului (1903), Câteva cuvinte asupra bisericilor Sf. Nicolae Domnesc şi Trei Ierarhi (1904), Curtea de Argeş et ses monuments (1909), Scurtă privire asupra cestiunii conservării monumentelor istorice (1911), Monumentele noastre istorice în lecturi ilustrative (1914), Un mănunchi de cercetări istorice (1915), Miscellanee, Cuvinte comemorative, panegirice, ocazionale şi politice (1925), monografii consacrate domnilor Radu cel Frumos, Vlad Călugărul, Ştefan cel Mare, Mihnea cel Rău; în 1998 i-a fost publicat volumul Amintiri.

Fraţii gemeni Ion şi Alexandru Lapedatu – „Muresul si Oltul“

Despre fraţii gemeni Ion şi Alexandru Lapedatu s-a spus că sunt ca Mureşul şi Oltul. Izvorăsc din acelaşi loc, dar o apucă pe căi diferite. După 1918, însă, ambii au jucat un rol esenţial în reorganizarea Transilvaniei. S-au născut în 14 septembrie 1876. Tatăl lor a murit când ei nu împliniseră un an. Până la 7 ani au locuit ba la bunica din partea mamei, în Săcele, ba la bunicii paterni, într-un sat sibian. În 1884, mama lor s-a recăsătorit cu un profesor din Iaşi, care avea patru copii. Căsnicia a durat 5 ani şi a fost „un iad“, scria Ion în jurnalul său. La 14 ani, drumurile gemenilor s-au despărţit pentru multă vreme. Ion a rămas în grija bunicilor sibieni. După 1918, a fost unul dintre artizanii unificării monetare, profesor universitar la Cluj, academician, deputat şi senator, ministru de Finanţe, guvernator al Băncii Naţionale. În 1950, deşi figura pe lista neagră, n-a fost arestat, deoarece era foarte bolnav. A murit în 1951, la Bucureşti.

Cum am pierdut Tezaurul

În luna decembrie a anului 1916, tezaurul românesc este încredinţat aliatilor din Rasarit  înspre buna păstrare la Kremlin. Situaţia de pe front era potrivnică României la sfarşitul anului 1916. Armatele combinate ale Puterilor Centrale ocupaseră majoritatea ţării şi ameninţau fărâma de pământ ce încă era în mâini româneşti. Tezaurul românesc fusese transportat mai întai de la Bucureşti la Iaşi pentru a nu fi capturat de inamic. Pe data de 14 decembrie, trenul format din 17 vagoane şi păzit de 200 de jandarmi păraşeste gara oraşului Iaşi. În aceste vagoane erau 1.740 cutii conţinând lingouri şi monede de aur, dar şi bijuteriile reginei Maria. În vara anului 1917 se ia decizia ca încă un transport să fie efectuat, din pricina temerilor unei eventuale înfrangeri a armatei române pe frontul moldovenesc. În valtoarea evenimentelor din anul următor, tezaurul pică în mâinile noii puteri bolşevice. În luna decembrie trupele ruseşti staţionate lângă Iaşi vroiau asasinarea regelui Ferdinand şi propagarea revoluţiei bolşevice. Armata romană intervine împotriva agitatorilor comunişti. Are loc ruperea legăturilor diplomatice aproape imediat cu România şi are loc arestarea diplomatului Constantin Diamandi la Moscova. Pe 26 ianuarie 1918, Trotki confirma oficial temerile româneşti, acesta susţinând că tezaurul va rămane în custodia guvernului sovietic.

Ce s-a returnat

În urma detensionării parţiale a relaţiilor româno-sovietice, pe 16 iunie 1935 soseşte în Bucureşti un tren ale cărui 17 vagoane conţineau manuscrise, hărti, documente, colecţii de artă, valută cât ăi alte bunuri istorice. Pe 12 iunie 1956 au fost primite alte obiecte de patrimoniu şi de însemnătate culturală, cum ar fi Tezaurul de la Pietroasa, tablourile lui Nicolae Grigorescu, precum şi alte aproape 40.000 de piese constând din icoane, monede de aur şi argint, medalii, gravuri, tapiserii şi obiecte de artă. Până în 1990 exista consensul ca Uniunea Sovietica retrocedase întregul tezaur românesc, dar cercetările ulterioare relevă lipsa celor aproape 100 de tone de aur ale primului transport. La aproape 100 de ani de atunci, aceasta problemă încă tensionează relaţiile româno-ruse.

Vedeti: Profesorul Florin Constantiniu despre Tezaurul Romaniei, Acordul Averescu-Racovski si Basarabia . EXCLUSIV ZIARISTI ONLINE. VIDEO/FOTO/INFO/DOC

Surse: Basarabia-Bucovina.Info / Casa Sfatului

Cititi si: Maresalul Ion Antonescu si Tezaurul de la Moscova


Medalie comemorativa ion antonescu

„6 august 1917. La ora trei am ajuns la Kremlin, unde am depus lăzile într-o sală mică şi umedă, sală care a fost acceptată, negreşit, fără să fi fost văzută”. „9 august 1917. Ocupaţi cu aranjamentul de la Casa de Depuneri, pe care l-am terminat. În subsolul acestei case avem 48 de lăzi, deasupra 26, iar la Kremlin 99  […] 23 august 1917. Azi noapte am început mutarea lăzilor de la Kremlin la Casa de Lombard. Am dus, în 11 camioane, cam jumătate din ele, cele mai multe ale Ministerului de Externe şi Interne, puţine ale noastre (ale Ministerului Cultelor – n.r.) şi ale Domeniilor”, scrie în jurnalul său Alexandru Lapedatu[ ], însoţitor al trenului care a transportat Tezaurul la Moscova.

Scrisoarea Băncii Naţionale a României, referitoare la Tezaurul Românesc de la Moscova, înaintată Mareşalului Ion Antonescu – conducătorul Statului, la 13 noiembrie 1941.

I.

BANCA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
NR. 5479
C o p i e

Inreg. La Preşedinţie Consiliului de Miniştri,
Cab. Civil sub nr. 16.489 din 13 noiembrie 1941.

Domnule Mareşal,

Pentru a întregi raportul nostru anterior privitor la Tezaurul Român de la Moscova, avem onoarea să vă comunicăm următoarele:
La sfârşitul lunii Decembrie a anului 1916, Banca Naţională a României, din îndemnul Guvernului şi cu al său consimţământ, a evacuat la Moscova, odată cu bijuteriile Reginei Maria în valoare de 7.000.000 lei aur, întregul său stoc metalic, care se ridică la 314.580.456,84 lei aur. Delegaţii autorizaţi ai Guvernului ţarist şi-au luat în scris angjamentul solemn faţă de România şi Banca Naţională, să păstreze şi să restituie valorile pe care le-au primit, depunându-le apoi după o minuţioasă verificare, terminată la 16 februarie 1917, în Cetatea Kremlin. În urma revoluţiei din Februarie, Guvernul provizoriu sub preşedinţia lui Lvof venind la 14 Martie 1917 în fruntea Rusiei şi declarând că recunoaşte toate obligaţiunile luate faţă de Aliaţi de Guvernul ţarist, în mod implicit a ratificat şi garanţiile date în privinţa păstrării şi înapoierii Tezaurului nostru depus la Moscova, care era proprietatea particulară a Băncii Naţionale.

Domniei sale
Domnului Mareşal Ion Antonescu
Conducătorul Statului

Cu câteva zile înainte de luptele de la Mărăşeşti, la sfârşitul lunii Iulie a anului 1917, punerea în siguranţă a tuturor comorilor româneşti ce se aflau în Moldova, a ispitit din nou minţile conducătorilor noştri. Măsurile în vederea transportului s-au luat în grabă. Valorile trimise de Banca Naţională cu acest prilej şi care au fost depozitate tot la Kremlin, se ridicau la 1.594.836.721,o9 lei, din care aurul efectiv reprezenta 574.523,57 lei, iar arhiva 500.000 lei. Avutul celorlalte instituţii publice şi private expediate prin Casa de depuneri şi instalat în compartimentele de la Sudnaia Kassa, depăşea şase miliarde şi jumătate lei aur. Delegaţii oficiali ai celui de al doilea Guvern de coaliţie rus prezidat de Kerenschi, au garantat în scris deponenţilor păstrarea şi restituirea intactă a ambelor depozite. Din cele expuse rezultă că prin cele două transporturi s-au expediat la Moscova, sub numele de Tezaurul Român, următoarele valori: (vezi tabel nr.1 şi nr.2):

După semnarea pactului de neagresiune dintre România şi U.R.S.S. (31 iulie 1933) ni s-au restituit o parte din valorile cuprinse în Tezaurul de la Moscova în cursul anului 1936. La 16 iunie 1935 au sosit în Gara Obor – Bucureşti 17 vagoane care cuprindeau 1.436 lăzi în greutate de 127.584 kg. Lăzile au fost distribuite între diferitele instituţii aşa cum se artă în anexa 1.
Toate lăzile primite erau violate şi răvăşite. În general s-au restituit obiectele fără nici o valoare: bilete …….. Băncii Naţionale tipărite în Rusia …….. publice … ………… din 14 Octombrie 1920, documente fără însemnătate, arhive, registre etc. Este regretabil faptul că la primire nu s-a întocmit un inventar amănunţit al tuturor obiectelor ce ni s-au restituit. Încercând această reconstruire, acum, după mai bine de 6 ani, am ajuns la concluzia că valoarea tezaurului ce nu ne-a fost restituit se ridică la suma de 6.067.153.343,19 lei aur sau 371.855.828.404,12 lei actuali, aşa cum se arată în tabloul următor (1):
Transformarea leilor aur în lei actuali s-a făcut după următorul curs oficial:
1 leu aur + 61,29 lei hârtie, adică cursul de stabilizare al Fr. Elveţian care a fost de 32,258 lei + 29,032 lei reprezentând prima de 90% = 61,29 lei actuali. Dacă transformarea leilor aur am fi făcut-o după cursul real (1 leu aur = cca. 200 lei actuali), cifra de 371.855.828.404,12 lei actuali ar fi trebuit să fie aproximativ 3,26 ori mai mare.
Oricum cifra pe care am stabilit-o mai sus este cu mult mai mică decât cea reală, pentru următoarele motive:
– Depozitele particulare trimise la Moscova în plicuri sigilate de fiecare depunător, au fost declarate pentru o valoare mai mică decât cea adevărată, pentru ca taxele de păstrare să fie mai mici.
– Manuscrisele, documentele, cărţile vechi, medaliile, monedele, sigiliile, obiectele de muzeu etc. trimise de Academia Română şi care nu au fost restituite, aşa cum vede anexă no. 2, reprezintă o valoare care nici nu poate fi precizată.
Tabel 1 - Valori nerestituite din primul transpor

Observaţia de la punctul 2) este valabilă şi pentru celelalte obiecte trimise de diferite biserici, mănăstiri şi muzee din ţară. În această privinţă menţionăm Tezaurul de la Pietroasa în greutate de 18 kg aur şi care era considerat ca o podoabă a României, fiind citat în toate manualele străine de artă veche.

În sfârşit, trebuie să mai adăugăm că în cifra arătată mai sus nu se cuprinde valoarea tipografiei Bănci Naţionale instalată la Moscova (225.000 ruble) şi nici disponibilităţile acestei Bănci pe care le avea la Agenţiile lui Credit Lyonnais din Petersbourg, Odesa şi Moscova şi a căror valoare era de 5.222.051,46 ruble.
În rezumat putem afirma că URSS urmează să ne restituie suma de cel puţin 371.855.828.404,12 lei reprezentând contravaloarea Tezaurului Român depus la Moscova.
Această sumă se repartizează conform tabloului (2) :

Anexa nr. 1

T A B L O U L
Privitor la modul cum s-au distribuit cele 1.436 lăzi care făceau parte din Tezaurul Român şi care au sosit la Bucureşti în ziua de 17 iunie 1935

Anexa nr.2
L I S T A
Obiectelor proprietatea Academiei Române care făceau parte din Tezaurul de la Moscova şi nu au fost restituite în iunie 1935
Manuscrise:
Manuscrisul românesc nr. 2438: Dosar cu corespondenţă şi hârtii de la Moise Nicoară (F. preţios).Tabel 2 Explicaţii
Manuscrisul românesc nr. 3732: Ceaslov scris în anul 1821.
Manuscrisul ruso-român nr. 3693: Despre fizionomie, din anul 1773.

Documente:
Document 155, cu pecete mare legată: Aşezământ domnesc din anul 1799 pentru mănăstirile din Ţara Românească.
Document 240, cu pecete mare legată: Hrisov domnesc din 1817 pentru întărire şi stăpânire asupra unei moşii din Ţara Românească.
Document 135/X: Hrisov domnesc din Ţara Românească, anul 1799 pentru un da de ţigani.
Document 29/LXVIII: Hrisoave domneşti din anii 1726 şi 1761 pentru confirmări de proprietate asupra unor moşii din Moldova.
Document 28/LXVIII:
Document 298 (CXLIX: Catastih de bresle din Buzău 1820.
Document 39/XLI: Zapis de mărturie din anul 1613.
Document 130/II: (cu cuprins necunoscut).
Document 197 – 202/CLIV: Hrisoave domneşti din anii 1671-1682 privitoare la confirmări de proprietate asupra unor moşii din Ţara Românească.
Document 210/CLIV: idem, din anul 1764.
Documentele 211, 213, 216/CLIV: Cărţi şi porunci domneşti, din anii 1767–1776, în chestiuni de procese între proprietarii de moşie din Ţara Românească.
Documentele 217, 221, 225/CLIV: Hrisoave domneşti din anii 1776-1786 privitoare la danii şi întăriri de proprietăţi din Ţara Românească.
Documentele 235, 260, 272, 276/CLIV: Idem pentru scutelnici şi alte privilegii date unor boieri şi clerici din Ţara Românească între anii 1801-1825.
Tabel 3 1436 Distribuire lăzi
– Cărţi româneşti vechi:
Nr. 3 Evangheliar slav 1512.
11 Evangheliar slav (Coresi) Braşov 1562.
15 Sbornic slav (Coresi) 1568.
16 Psaltire rom. (Coresi) 1570.
37 Psaltire cu Ceaslov, Govora 1638-41 (slav).
43 Învăţături, Câmpulung 1642.
46 Evang. Învăţătoare Deal 1644.
61 Îndreptarea legii, 1652 Târgovişte.
64 Cetehism calvinesc, Belgrad 1656.
67 Vito Pulitoş Catehism, Roma 1677.
68 Cheia înţelesului, Buc.
70 Dosoftei, Psalt. Slavo-rom. Iaşi 1680.
71 Liturghie, Iaşi 1680.
130 Liturghie greco-arată, Buc. 1702.
157 A. Evanghelie georgiană Tiflis 1709.

– Colecţia de monede a Academiei Române, conţinând piese de argint de la Domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; de aur şi de argint de la principii Transilvaniei; de la Cuza Vodă, de aur, de argint şi de aramă de la Carol Circa 6.000 piese, monede străine în special polone, ungureşti, sârbeşti şi bulgăreşti de aur şi de argint, 2.500 deci în total 8.500 piese.
– Colecţia Statului, conţinând monede antice de aur, argint şi bronz, cca. 7.000 piese.
– Colecţia de medalii a Academiei Române, româneşti şi străine de aur, argint şi aramă, ca. 1.500 piese.
– Sigilii de metal (aur, argint şi aramă) şi de ceară, ca. 200 bucăţi.
– Greutăţi (panouri) antice cca. 70 bucăţi.
– Obiecte de muzeu:
– Clopoţel de argint de la Vasile Lupu;
– Călimară de argint (de brâu) a lui Radu Grecianu;
– Inelul de logodnă a lui Gr. Al. Ghica;
– Două inele de aur de la B.P.Haşdeu;
– Patru cercei de argint şi 10 nasturi de argint din tezaurul de la Tifeşti;
– Decoraţia „Steaua României” în gradul de ofiţer şi gradul de mare cruce cu cifra lui Cuza Vodă;
– Crucea de argint a lui Vasile Dascălu din 1798;
– Ceasornic de argint având pe un capac Steaua Principatelor Unite şi cifra lui Cuza Vodă.

II.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
………
15/18 MAI 1918

R E F E R A T
Asupra evacuării în Rusia a arhivelor
Ministerului Afacerilor Străine

Importanţa istorică a arhivei Ministerului Afacerilor Străine a determinat, încă de la începutul războiului, în August 1916, luarea măsurilor necesare de apărare mai întâi contra deselor incursiuni aeriene, iar mai târziu contra pericolului iminent al invaziei. Instalată – fără chibzuinţă – în etajul superior al Palatului Sturdza unde, prin faptul bombardărilor zilnice, se găsea expusă la o distrugere sigură, toată partea importantă a arhivei a fost încărcată în lăzi şi pusă la adăpost în pivniţele boltite ale Palatului Ministerului Lucrărilor Publice. Când primele zile nenorocite ale campaniei noastre au început s inspire griji serioase pentru siguranţa capitalei, adică spre sfârşitul lunii Septembrie 1916, s-a găsit cu cale ca aceste lăzi să fie transportate la Iaşi, unde au fost depuse parte în localul Prefecturii Poliţiei, iar parte în localul Sfintei Mitropolii. Odată cu evacuarea capitalei – în Noiembrie 1916 – s-a adus apoi în Iaşi şi restul arhivei necesare continuării serviciului, lăsându-se la Bucureşti, în Palatul Sturdza, numai ce era cu totul lipsit de importanţă istorică sau inutil lucrărilor curente ale birourilor. Situaţia continuă însă să prezinte mari îngrijorări; luptele urmau ameninţătoare şi retragerea pripită a armatelor noastre era departe de a inspira vreo garanţie de securitate pentru refugiul de la Iaşi al autorităţilor civile; de aceea pentru orice eventualitate, s-a ordonat reîmbarcarea arhivelor importante şi expedierea lor în rusia, profitându-se, pentru aceasta de călătoria Domnului Preşedinte al Consiliului Brătianu la Petrograd. Au fost expediate cu această ocazie – în ziua de 4 ianuarie 1917 – 16 lăzi conţinând arhiva veche, întreagă corespondenţa politică a Legaţiunilor, dosarele şi originalele Convenţiilor României, arhiva războiului de la 1877 aceea a războiului balcanic din 1913, dosarele de fruntari, afacerile macedonene, arhiva Consulatelor din Cernovitz şi Rusciuk, telegramele cifrate şi corespondenţa politică confidenţială a Cabinetului Ministrului etc., cu un cuvânt tot ce era mai indicat să fie salvat în caz de totală ocupare a Ţării. Peste o lună – adică la 3 februarie 1917 – ivindu-se o nouă ocazie sigură, s-a mai expediat tot la Petrograd, alte 12 lăzi conţinând restul arhivelor ce nu putuse fi încărcate la primul transport; ele au fost puse sub paza Domnului căpitan Petrescu-Tocineanu, ataşat la misiunea militară din Rusia, căruia Guvernul rus pusese la dispoziţie două vagoane pentru transportul efectelor personale ale Domnului Ministru Diamardy. Se găsesc deci astăzi la Petrograd, 28 lăzi oficiale depuse în chiar localul Legaţiunii, unde s-a închiriat camerele necesare.

A venit în sfârşit epoca ultimelor lupte glorioase din vara 1917; în aşteptarea sfârşitului lor înălţător, incertitudinea şi panica au fost însă continue şi mari; prepararea evacuărilor oficiale a fost reluată; Banca naţională – după expedierea încă din Bucureşti a stockului său metalic – a început transportarea ultimelor sale depozite şi a titlurilor; Cassa de Depuneri, Creditele Funciar şi Urban, Băncile Marmorosch, Românească, de Credit etc. au beneficiat de acelaşi tren oficial, păzit milităreşte şi şi-au expediat toate depozitele şi reistrele la Moscova. În acelaşi tren, a plecat în primele zile din August 1917 – s-au mai expediat colecţiile Academiei şi Ministerului Instrucţiunii Publice, arhivele Primăriei Bucureşti, ale Direcţiunii Siguranţei Generale, ale Camerei şi Senatului, ale Preşedinţiei Consiliului, precum şi ultimele lăzi cu arhive ale Ministerului Afacerilor Străine, însoţit de efectele personale ale funcţionarilor săi (din care câţiva fuseseră deja evacuaţi la Cherson).
Toate aceste colete au fost depuse cu protocoalele în regulă, parte la Kremlin, pare la Cassa de Depunere şi Consemnaţiuni din Moscova, unde se găsesc încă şi acum afară de coletele Preşedinţiei Consiliului şi Personalului Ministerului, precum şi câteva din lăzile cu arhive care au fost aduse înapoi pe la 15 decembrie 1917.

În momentul de faţă se mai găsesc la Moscova 11 colete oficiale aparţinând Ministerului Afacerilor Străine. Conţinutul lor este variat; el prezintă desigur o importanţă însemnată pentru mersul lucrărilor Ministerului, dar nu şi din punctul de vedere politic; singură corespondenţa telegrafică a Direcţiunii Muniţiilor – aflată în una din lăzi – ar avea un caracter de discreţiune.

DIRECTORUL CABINETULUI MINISTRULUI
Ministru Plenipotenţiar
(ss) Const. Contzescu
12/26 mai 1918

III.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE
Bucureşti, 3 ianuarie 1921

Ministerul Afacerilor Străine
Înregistrat sub nr. 3610
din 3 februarie 1921

Domnule Ministru,

Potrivit însărcinării ce aţi binevoit a-mi da, am onoarea a raporta:
N-am văzut niciodată, necum să am în păstrare, rapoartele politice, conţinând tratările Guvernului român cu Guvernele Statelor aliate înainte de intrarea României în război. Asemenea rapoarte, de natură extra-confidenţiale, dacă nu au fost reţinute de domnul Ion I.C. Brătianu, pe atunci Preşedinte al Consiliului de Miniştri, sau de domnul Ministru al Afacerilor Străine Em. Porumbaru, au fost în orice caz încredinţate spre păstrare Domnului Ministru C. Contzescu care a îndeplinit timp de mai bine de patru ani, 1914-1918, funcţiunea de Director al Cabinetului Ministrului.

Atât la evacuarea arhivelor din Bucureşti la Iaşi cât şi de la Iaşi la Petrograd sau Moscova, Domnul Ministru C. Contzescu s-a ocupat singur cu împachetarea şi aşehzarea în lăzi, pe care şi le închidea şi sigila personal, a arhivei confidenţiale încredinţate D-Sale, aşa că personalul Serviciului Arhivelor nu era n măsură să cunoască conţinutul acestor lăzi.
Am expediat la Petrograd:
16 lăzi cu ocazia plecării Domnului Prim-Ministru Ion I.C. Brătianu în seara zilei de 4 ianuarie 1917 şi anume:
Lăzile nr. 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 şi 12 ale Serviciului Arhivelor;
Lăzile nr. 5, 8, 9 şi 10 ale Cabinetului Ministrului;
Un cufăr albastru fără nr. cu iniţialele M.A.F. (adnotaţia domnului Contzescu: rapoarte politice confidenţiale până la 1916);
Două cufere roşii ale domnului secretar general C. Nano.
O ladă a Consulatului din Rusciuk;
12 Lăzi prin dl. Locotenent Petrescu – Tocineanu, la 3 februarie 1917;
Lada nr. 6 a Cbinetului Ministrului;
Lăzile nr. 1, 2, 3, 4, 13 şi 15 ale Serviciului Arhivelor;
Două lăzi ale Consulatului din Rusciuk;
Ouă lăzi ale Direcţiunii Protocolului.
Am expediat la Moscova, odată cu valorile băncilor, la 28 iulie 1l917, 10 lăzi, dintre care una Cabinetului Ministrului (lada nr. 4) şi celelalte ale Serviciului Arhivelor şi un dulap nr. 5 al Domnului Ministru C. Contzescu.
Arătarea conţinutului acestor lăzi se găseşte în inventarul aci-alăturat întocmit de domnul Ministru C. Contzescu, în care pe lângă conţinutul lăzilor Serviciului Arhivelor scos din inventarul alcătuit de sub ……… ……… …… Lăzilor Cabinetului Ministrului.

În prezent nu avem în păstrarea Serviciului Arhivelor decât arhiva cuprinzând lucrările curente, pe care n-am expediat-o la Moscova şi tot ceea ce s-a dat la Serviciul Arhivelor din August 1917 încoace, adică hârtii curente sau telegrame şi rapoarte politice, în cea mai mare parte cu caracter pur informativ.
Desfăcând acum două luni, din ordinul Domniei Voastre, o ladă a Cabinetului Ministrului adusă de la Iaşi, n-am găsit într-ânsa decât copii de telegrame cifrate sau en clair, aşezate pe Legaţiuni, aproape toate din anii 1917-1918 şi multe hârtii de natură diferită, cu data între anii 1914 şi 1918, dealtfel fără mare însemnătate, reţinute de Domnul Ministru C. Contzescu.
Alătur un referat şi un inventar, întocmite de domnul ministru C. Contzescu cu ocazia dării în judecată, în vara anului 1918, a Cabinetului Ion I.C. Brătianu, când s-a cerut să se pună la dispoziţiunea Comisiunii de judecată dosarele cuprinzând actele referitoare la tratativele care au precedat intrarea României în război.

ŞEFUL SERVICIULUI ARHIVELOR
(ss) c. Ţiulescu

IV.

MINISTERUL AFACERILOR STRĂINE

I N V E N T A R U L
Arhivelor Ministerului Afacerilor Străine expediate în Rusia

Transportul I la Petrograd
4 ianuarie 1917

Lada nr. 1 – Corespondenţa politică a Legaţiunilor de la 1910-1918;
Chestiunea Dunării în timpul războiului balkanic. Cele din 1914-1916;
Chestiunea Episcopatului pentru Aromâni, rapoarte politice cu caracter informativ numai.
Lada nr. 2 – Convenţiuni cu Statele Străine: comerciale, extrădare etc.
Lada nr. 3 – Convenţiuni cu Statele străine: saniare, poştale, telegrafice, navigaţie, politice, juridice, de delimitare etc.
Lada nr. 4 – Dosarele personale ale funcţionarilor:
” de congedii ale funcţionarilor ;
Lada nr. 5 – Corespondenţa relativă la încheierea Convenţiunilor;
Lada nr. 6 – I d e m
Lada nr. 7 – Dosarele războiului de la 1877-78;
Lada nr. 8 – I d e m
Lada nr. 9 – )
Lada nr. 10 – Corespondenţa politică a Legaţiunilor şi
Lada nr. 11 – Consulatelor României până la anul 1914.
Lada nr. 12 –
Lada nr. 13 –

Lada nr. 14 – Corespondenţa relativă la fruntarii;
Lada nr. 15 – Chestiunea macedoneană;
– Corespondenţa Consulatului din Cernăuţi;
– Proocoalele revizuirii fruntariei cu Austro-Ungaria .

Transportul al II-lea la Petrograd
8 februarie 1917

Lăzile de la nr. 16-28

Rapoartele politice confidenţiale ale Legaţiunilor şi Consulatelor de la 1914 până la Februarie 1917 (afară de cele primite direct şi reţinute de domnul I. C. Brătianu)
Telegramele cifrate confidenţiale de la 1l914-1917 (afară de cele primite direct şi reţinute de Dl. I.I.C. Brătianu).
Arhiva Consulatului din Rusciuk.
Arhiva Direcţiunii Protocolului.

Transportul al III-lea la Moscova
8 August 1917

11 lăzi – Arhive fără importanţă politică.

V.

T A B L O U
De actele din Arhivele Statului de la Bucureşti, nerestituite încă de la Moscova

O parte din actele casei noastre domnitoare şi în special actele examenului de bacalaureat al Prinţului Carol.
O parte din actele bisericii Sf. Vineri – Hereasca, ce fuseseră depuse la această Direcţiune.
Un număr de 245 documente 5 pachete tot cu documente neinventariate.

Director general,
ss. A. Sacerdoţeanu

Arhivar,
ss, I. C. Dobrescu

Pentru conformitate,

VI.

BIBLIOTECA ACADEMIEI ROMÂNE
BUCUREŞTI

L I S T A
Materialelor nerestituite de la Moscova

Manuscrise:
Nr. 2.438
6.l93, despre fizionomie, an 1773 (ruso-român)
3.732, Ceaslov, an 1821 (român)

Cărţi româneşti vechi:
Nr.
3. Evangheriar slav, 1518;
11. Evangheriar slav (Coressi), Braşov 1562
15. Sbornic slav (Coresi) 1570
16. Psaltire rom. (Corsi) 1570.
37. Psaltire cu Ceaslov, Govora, 1638+41, slav.
43. Învăţături, Câmpulung 1642.
46. Evang. Învăţătoare, Deal. 1644.
51. Îndreptarea Legii, 1652, Târgovişte.
64. Catehism calvinesc, Belgrad 1656.
67. Vito Pilutio, Catehism, Roma 1677.
68. Cheia înţelesului, Buc. 1678.
70. Dosoftei, Psalt. Slavo-rom. Iaşi 1680.
71. Dosoftei Liturghie, Iaşi 1680.
130. Liturghie greco-arabă, Bucureşti 1702.
157. A. Evanchelie georgiani Tilflis. 1709.

Documente peceţi:
Nr. 155
Nr. 2540.

Documente:
Nr. 135. (pachetul X)
45. ” XV.
129 ” XVI.
23. ” XXIX.
57. ” XXX
139-140 ” XLV
28-29 ” LXVIII
57. ” LXXXVII.
23. ” XC.
176. ” CXXVI.
145-146 ” CXXVIII.
293. ” CXLX.
39. ” XLI
130. ” II.
134. ” LIII.
56. ” XCV.
137. ” CXXX.
25. ” XC
197-202.Pachetul
210-211 ”


221. ”
225. ”
235. ”
260. ”
272. ”
276. (din pachetul CLV)


12. (din pachetul CLV)

Colecţia de monede a Academiei Române:
Conţinând piese de argint de la Domnii Ţării Româneşti şi ai Moldovei; de aur şi de argint de la principii Transilvaniei; de la Cuza-Vodă de aur, de argint şi de aramă de la Carol I, circa 6.000 piese; monede străine în special polone, ungureşti, sârbeşti şi bulgăreşti de aur şi de argint, circa 2.500; deci în total 8.500 piese.

Colecţia Statului:
Conţinând monede antice de aur, argint şi bronz circa 7.000 piese.

Colecţia de medalii a Academiei Române:
Româneşti şi străine, de aur, argint şi aramă, circa 1.500 piese.

Sigilii de metal:
(aur, argint şi aramă) şi de ceară, circa 200 bucăţi.

Greutăţi (Ponduri) antice:
Circa 70 bucăţi.

Obiecte de Muzeu:
Clopoţei de argint de la Vasile Lupu.
Călimară de argint (de birou) a lui Radu Greceanu.
Inelul de logodnă a lui Gr. Al. Ghica.
Două inele de aur de la B.P. Hajdeu.
Patru cercei de argint şi 10 nasturi de argint din tezaurul de la Ţifeşti.
Decoraţia “Steaua României” în gradul de ofiţer şi în gradul de mare cruce cu cifra lui Cuza-Vodă.
Crucea de argint a lui Vasile Dascălul din 1793.
Ceasornic de argint având pe un capac Steaua Principatelor Unite.
Coşuleţ de argint cu Steaua Principatelor Unite şi cifra lui Cuza Vodă.
Valoarea aproximativă al tuturor materialelor nerestituite este de 12-15 milioane lei.
Pentru conformitate,
Băiculescu

Apud: Gh. Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Bucureşti, Ed. Enciclopedică, 2003, p. 244 şi urm.
——————————————————————————————————-
[1] Alexandru Lapedatu (2 septembrie 1876 – 30 august 1950). Istoric, diplomat, profesor şi om politic, preşedinte al Senatului (16 noiembrie 1936-20 martie 1937); preşedinte al Academiei Române (1935-1938). Alexandru Lapedatu a stat în Rusia din august 1917 până în 5 ianuarie 1918, timp în care a ţinut un jurnal: „Drumul spre Moscova a fost plin de peripeţii. În ziua plecării, însoţitorii au aflat că au un vagon mai puţin, de era să rămână peste noapte cu lăzile pline de documente sub cerul liber, în ploaie. Călătoria a fost amânată. […] Ruşii, care nu asistaseră la îmbarcare, n-au vrut să ia în primire vagoanele, până când încărcătura n-a fost descărcată, reîncărcată şi inventariată în faţa lor. Trenul a plecat cu trei zile întârziere. Dincolo de graniţă, soldaţii ruşi dădeau năvală în vagoane. Au fost împiedicaţi să urce de cazaci, care păzeau cu arma în mână trenul ce le fusese încredinţat.”

Vizionati aici Albumele de Fotografii Basarabia-Bucovina.Info

Dati un “Like” Paginii de Facebook Basarabia-Bucovina.Info

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Shortlink:

10 Responses to Alexandru Lapedatu, omul care a insotit Tezaurul Romaniei la Moscova. FOTO / ISTORIE

  1. Pingback: Basarabia-Bucovina.Info: Alexandru Lapedatu, omul care a insotit Tezaurul Romaniei la Moscova. FOTO / ISTORIE. Ziaristi Online: Raport Informativ asupra Tezaurului Romaniei de la Moscova, in atentia APCE | Victor Roncea Blog

  2. Pingback: Alexandru Lapedatu, omul care a insotit Tezaurul Romaniei la Moscova. FOTO / ISTORIE « Cugir, amintiri din viitor

  3. Pingback: Alexandru Lapedatu, omul care a însoțit Tezaurul României la Moscova. « CRONICI DIN GERULIA

  4. Pingback: La ora 22.00 la RTV despre Tezaurul Romaniei de la Moscova | Victor Roncea Blog

  5. Pingback: La ora 22.00 la RTV despre Tezaurul Romaniei de la Moscova. VIDEO UPDATE – postat de Victor RONCEA.blog din Bucuresti/ROMANIA- RadioMetafora.ro

  6. Pingback: La ora 22.00 la RTV despre Tezaurul Romaniei de la Moscova. VIDEO UPDATE | VA RUGAM SA NE SCUZATI, NU PRODUCEM CAT FURATI!

  7. Pingback: RTV despre Tezaurul Romaniei de la Moscova. VIDEO

  8. Pingback: Un jurnalist rus, în premieră, spune adevărul despre tezaurul României de la Moscova: NOI SUNTEM NIȘTE HOȚI! | Ziaristi Online

  9. Pingback: Mihai Răzvan Ungureanu a sabotat negocierile pentru Tezaurul României de la Moscova. Dezvăluirile profesorului Ioan Scurtu la Banca Naţională a României | Ziaristi Online

  10. Pingback: Prof. Ioan Scurtu face dezvăluiri din culisele Comisiei româno-ruse pentru Tezaur. “Statul rus trebuie să-şi recunoască propria-i semnătură” | Ziaristi Online

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>