Bună ziua, dle Petrescu!
După o campanie electorală agitată, care a divizat mult societatea românească, alegerile legislative s-au încheiat cu rezultate previzibile. Am participat duminica trecută la vot, cu gândul la viitorul neamului românesc şi vreau să cred că, după această furtună politică, societatea românească va ajunge să cunoască lumina şi pacea mult aşteptată.
De această dată nu mă voi opri la evenimentele istorice din trecut, dar voi trata subiecte de actualitate şi viziuni ale viitorului.
Sărbătoarea Naţională a României, de 1 decembrie, din acest an, a fost una deosebită, petrecând-o alături de membrii diasporei româneşti din Franţa, la un concert de muzică clasică, redescoperind măreţia şi misterele muzicii clasice create de marii compozitori români şi europeni. A fost minunat.
Am remarcat, din presa românească, discursul de Ziua Naţională a României, al Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei Teofan, care mi-a plăcut şi gândul m-a purtat direct la martirii neamului românesc. Vă trimit mai jos legătura la articolul respectiv:
Chiar dacă am anumite rezerve faţă de organizarea Zilei Naţionale a României, în plină iarnă şi frig, cu parada militară la 1 decembrie, care se limitează la reunirea Transilvaniei cu România, din 1918, preferând ca neamul românesc să amintească lumii şi să sărbătorească Ziua Unităţii Naţionale a unificării Ţării Româneşti, a Moldovei şi Transilvaniei într-un singur stat, la 27 mai, amintind actul istoric făurit de Mihai Viteazul de la 27 mai 1600, totuşi accept această dată, pentru că e ziua fondării României Interbelice Unite.
Astfel, românii nu s-au unificat într-un stat unitar pentru prima dată în istorie, după cum afirmă unii neprieteni ai României, graţie unui monarh de viţă germană, la început de secol 20, la finele Primului Război Mondial, după victoria marilor puteri ale Antantei, dar la 1600, pe timpul marii expansiuni otomane din Europa, atunci când ţările europene erau divizate de războiul dintre catolici versus protestanţi şi in zeci de ducate, regate.
Dar nu vreau să continui să dezbat ideea polemică de care trebuie să se ocupe istoricii profesionişti, intelectualii în dialog cu societatea românească şi să se aleagă, prin referendum, Ziua Naţională a României. Această alegere a Zilei Naţionale trebuia realizată imediat după căderea regimului comunist din România, prin 1990-1991, care, aproape jumătate de secol, a impus sărbătoarea naţională la 23 august, dorind parcă să amintească astfel Pactul Hitler-Stalin, din 23 august 1939 – originea dictaturii comunisto-ruseşti, de ocupaţie, din România anilor 1944-1989.
Încerc să nu mă opresc la trecut, dar tot de trecut e legat viitorul neamului românesc. Nu degeaba generaţia paşoptiştilor lui Bălcescu, Mureşanu şi Alecsandri erau fascinaţi de Unirea României Libere a lui Mihai Viteazul, din 27 mai 1600, pentru o eventuală unire, la 1848, a Munteniei si Moldovei, aceasta realizându-se zece ani mai tarziu.
Voi încheia răvaşul cu fraza lui Nicolae Balcescu: “Unirea face puterea statelor şi, prin urmare, fericirea lor!”
Cu gând bun şi prietenie,
Damian Hâncu
Sursa: Analistul militar Ion Petrescu
Urmeaza la Basarabia-Bucovina.Info: Incursiunea in Tirasol
Pana atunci cititi: Incursiune in Transnistria. Azi: Tighina vazuta de Basarabia-Bucovina.Info. EXCLUSIV
Vizionati aici Albumele de Fotografii Basarabia-Bucovina.Info
Dati un “Like” Paginii de Facebook Basarabia-Bucovina.Info
Shortlink:
Pingback: Linia de Mira: “Unirea face puterea statelor şi, prin urmare, fericirea lor!”. Urmeaza: Incursiunea Basarabia-Bucovina.Info in Tiraspol | Victor Roncea Blog